ce stupid e sa ne uitam cum trece timpul si odata cu el se schimba vremurile si ajungem sa ne dam seama ca pierdem aproape tot. oamenii dragi sunt despartiti de noi la distante de sute de kilometrii. sau distante de la cer la pamant. sau sunt la un kilometru de noi, dar nu mai suntem in stare sa ajungem la ei. si iti dai seama atunci ca ti-e dor si ca esti neputincios in fata timpului care trece fara sa tina cont de vreo frontiera. si ma trezesc intr-o dimineata. si ma imbrac, ca sa vin la tine. sau caut orice cale de a comunica cu tine, ca in vremurile bune. dar...nu. nu o gasesc. si ma inspaimanta ideea ca resemnarea e cel mai mare dusman. si incerci sa dai de omul pe care il iubesti si care nu e langa tine. si care nu ar putea fi vreodata. :) e vorba de circumstante. si oricum, te-ai resemnat, nu? la ce bun sa investesti alte sentimente, acum, cand esti pierdut si preferi sa stai sa te uiti noaptea la stele si plangi? poti plange, bineinteles. si poate e singurul lucru pe care il mai poti face. dar sa nu incetezi niciodata sa il iubesti. oricum el e in inima ta. si mereu va fi ceva care te va face sa iti amintesti. o strada, un miros, o mangaiere. nu, acum nu te deprima. doar spera. si azi, si maine, si poimaine. candva se va intoarce, iar viata ta se va schimba, brusc. vei lasa orice la o parte pt el. sau pentru ea.
optimisti.
si e dureros uneori sa vezi cum oamenii pentru care, odata, ai fi facut orice, de abia te saluta cand te intalnesti cu ei pe strada. dar viata merge inainte. cu sau fara ei. pana la urma fiecare isi cladeste propria viata in care el e personajul principal. mai apar destul de des personaje episodice. dar oricum, nu inteleg de ce am inceput sa compar viata cu o scena. nu. nu sunt de acord cu multimea de oameni care considera ca oamenii sunt niste personaje. personajele sunt niste rezultate ale regizorilor. acestea nu au sentimente, nu au pareri proprii. in schimb, noi, ca oameni, suntem capabili sa avem propriile noastre trairi proprii. de exemplu, acum mananci o para. ti s-ar parea stupid daca te-as intreba ce gust are o para, chiar daca, in acelasi moment, eu mananc una? sincer, nu ar trebui. fiecare simte gustul diferit. poate tie ti se pare dulce, buna, zemoasa. iar mie mi se pare amaruie. nu avem de unde sa stim exact ce simte un om. intr-adevar, ne poate demonstra asta prin fapte. oricum, sunt o multime de detalii care ne diferentiaza pana si de persoana pe care credem noi ca o iubim. haide, nu incerca sa iti explici niste lucruri care nu ti-ar face bine sa le cunosti. acum crezi ca ai fi implinit daca ai stii de ce te-a parasit, de ce a trebuit sa plece, de ce a spus ce a spus.
