Tuesday, November 18, 2014

E totul alb, infinit. Ma uit la ea si brusc lacrimile mi se usuca. Mi-e greu, e foarte greu. Insir aici, penteu ca nu stiu in ce parte as putea sa ma indrept. In seara asta Bianca a venit cu oferta Ft. Lauderdale. Ianuarie, sau cat mai repede posibil. Mi-e frica de nou, mi-e frica de ce va fi. There, I said it. Beau un pahar de vin in timp ce ma ingrozeste ideea ca o sa il pierd, cu toate ca stiu ca nu ne indreptam intr-o directie anume. Sunt in America si ar trebui sa fiu viteaza, sa fiu gata de aventura. Viata mea e asa de un an jumate. Am pierdut zona de confort din Romania, iar acum, cand am gasit alta, o las si pe asta. Voit si stiind de la inceput ce urmeaza: nou. Totul nou, totul de la capat. Taiem firul si folosim alta culoare. Cine stie ce va fi? Mi-e groaza.

Ma doare sa il las in urma, chiar daca mi-am promis ca nu voi mai permite unui barbat sa ma tina in loc, ca nu voi mai fi asa dedicata precum obisnuiam.

Cu timpul invatam. Invatam ca suntem destul de puternici sa trecem peste multe obstacole, invatam ca dragostea nu e una, ci poate 100. De la atacuri de panica ajungem la respiratie adanca si regulata.

Acum cateva seri voiam sa inchid ochii si sa ma rog. Sa ma bazez pentru cateva minute macar pe altcineva. Sa simt ca altcineva imi face treaba. Ca eu pot sa nu ma mai zbat. Si apoi am constientizat ca nu am cui. Nu cred decat in mine, iar asta e obositor. Ma extenueaza toata alergatura, incertitudinea si oamenii din jurul meu.

Vreau sa o vad pe mama, vreau sa imi rezolve ea problemele si sa intonda pe tava sfaturile. Sa faca totul mai usor de suportat.




In seara asta mi'am permis 15 minute de slabiciune. S'au terminat si o iau de la capat. I guess I'm moving to Florida in a month.

Thursday, September 18, 2014

am mai desenat putin si pe sufletul tau
in timp ce te priveam pictandu-mi rasul;

povesti frumoase, limitate
dorinta de mai mult si mai mult

te-am privit plecand
si-ti spuneam ca e bine, a fost...
frumos.


mi-ar fi placut sa mai stai putin

numai azi ne despart doar autostrazi imense,
de maine oceanul cu pestii si amintirile lor.
oare cati s-au uitat la tine si au vrut sa te bea?
numai sa te mai scurteze, sa isi simta sufletul mai aproape?


ironic.


si ceasul arata altfel acolo,
la fel cum degetele mele nu mai cuprind harta
si nodul din gat se mareste.


in fata valurilor te-am cunoscut,
in fata lor am devenit mici.


despre NC, sept 2014

Tuesday, March 11, 2014

Ana in America

Treaba sta cam asa:

Am venit, mi'a placut, am zis ca raman. Hai ca ma intorc. A...nu pot sa ma intorc acolo. Aici e locul meu. Asta stiti deja.


Si am ramas.


Si se face anul. Accentul meu capata nuante sudiste. Dar e placut, Europa inca trage de el cu dintii. Nu ne uitam radacinile, nu nu.


Daca m'as intoarce? Fck no!


Sunt recunoscatoare pentru toate deciziile bune pe care le'am luat in ultimul an.

Da, am renuntat la facultate. O facultate la care ma duceam si 5 ore din 6 puteam sa dorm linistita ca oricum nu pierdeam nimic.


M'am indragostit de cateva ori, de fiecare data fiond convinsa ca acum e acum. Diferite natii, diferite obiceiuri di tabieturi. Frustrari? Same old, same old.


Am invatat niste cuvinte noi, am facut crize de nervi la munca, mi'am dat demisia in mod dramatic, apoi am luat'o de la capat in alte parti, am lucrat cu americani, greci, turci, ucrainieni si tot felul.


Am intalnit oameni interesanti, dar si tampiti frustrati care mi'ai stricat ziua.



Am plans. Si de fericire si de tristete.


M'am mutat in Chicago si l'am iubit pentru....




3 saptamani. Apoi m'am urcat in trenul in care mi'am promis ca nu ma mai urc si m'am intors intr'o noapte tarzie in Virginia, la caldurica.


Am inotat in Atlantic...curand si in Pacific.


Am mancat burgeri in pauza aia de 30 min pe care o cronometram cu inima in gat.


Stabilitate? Ce e aia? Acum iar sunt pe picior de plecare. De data asta vreau la plaja.



Trebuie sa recunosc I'm having the time of my life si n'as schimba asta.



Va pup de la 6 ore minus

Wednesday, February 5, 2014

remembering you, what happened to you?

time has come. my thoughts make no sense. neither me listening to stereophonics. take a look at me now, take a look at me now...take a look at me n...ever.


route 66 is waiting for me. so does that cadillac. and prince charming? whattttt? i thought he rides a horse, not 23891021. is he superman?

he is cute tho.



salute, my friends. life is so effin' interesting and full of colors. open your eyes.

Monday, January 20, 2014

Pana si stelele vor sa straluceasca mai puternic.
Parul de pe ceafa danseaza,
La fel si sangele in vene.
Te ascund si te arat.

Am uitat sa imi fie frica.

Lipit de mine. Si eu de bar.
Ma cutremur...
Sunt indragostita.

Ni se incheaga gusturile
Si ne pierdem in noi...
Te privesc si nu ma mai satur

Alerg spre tine si cand ma intorc...
esti tu.

De data asta nu mai sunt printese sau cavaleri sau cai.
Te am si ma ai. Noi doi.