30-31 Ian 2010

Am vazut marea inghetataaaaa.....ăăăăăăăăăăă...

Sunrise, sunrise...

Ei bine...
A venit si vacanta. Multe lucruri bune s-au tot intamplat in ultima vreme. Anul 2009 s-a terminat spectaculos alaturi de prieteni, alaturi de tine, intr-o atmosfera frumoasa in care aburii de alcool pluteau fara nicio problema. Am fost invaluita, da. Apoi...2010! Facem ochi de dimineata, 1 Ianuarie 2010, ne intindem, cobor si mi-as dori sa fumez o tigara si sa beau o cafea. Cica m-am lasat de fumat. Sau nu. Si serile de poker, discutii interesante sau nu, desene animate rasiste... toate aceste seri continua. Se apropie sfarsitul vacantei. A inceput un an nou, zgribulita si confuza ma intorc pe 4 Ianuarie la scoala, nestiind exact ce caut. Ma dezmeticesc dupa aproximativ o saptamana, reintru in rutina si sunt cu gandul la vacanta, evident. Vacanta care incepe pe 29 Ianuarie. Cale lunga pana acolo. Note, sculat la 6 AM, ger de -20 grade...
Si iata-ma. E 29 Ianuarie. Si e vacanta. Acum imi doresc sa fiu in Anglia, sa cutreier cu tine peste tot, apoi sa inchidem ochii si sa fie vara lui 2010 si sa ne trezim in Barcelona, sa deschidem ochii bine si sa savuram... Sa savuram...

Cartea Mironei - Cella Serghi

"Mirona, nu ti-am spus nimic din cate as fi vrut. Suntem, hotarat, mai prejos decat hazardul si nu destul de tari pentru a fi demni. As vrea sa nu-ti amintesti decat ceea ce e providential in asemenea intalnire, deasupra vietii zilnice si obiceiurilor. As vrea sa-ti fi dat ceva, asa cum tu mi-ai dat mie. Ceva ce nu are nume, desigur, ceva asemanator unei confesiuni, dar mai tare si mai adanca in sine; certitudinea ca suntem in stare sa iubim si sa fim iubiti, asa dintr-odata, ca exista intre tine si alte fiinte omenesti o masura comuna, un punct de intalnire, un punct slab unde te poti atinge - foarte slab si totusi datator de mari forte. Nu stiu de ce ai acceptat sa cobori la Venetia cu mine, nici de ce ai fugit din bratele mele, de ce n-ai vrut sa fii a mea. Dar stiu ca, mai presus de frumusetea si inteligenta ta, ai o rara sensibilitate si nu esti naiva si suferi din pricina lucrurilor si ascunzi totul mai bine decat un barbat. Pastrez toate astea in adancul meu, ca si gandurile tale si tot ce am simtit din ceea ce esti tu... Ştefan."

Decembrie

Probabil este una dintre cele mai frumoase perioade din an....
Ninge, vine Craciunul, te-ai intors acasa, beculetele sclipesc la geamuri, ne cuibarim cat mai mult in casa, la caldura.. E acea perioada cand parca toti suntem mai buni. :)
Asadar, Craciun fericit tuturor!

Septembrie, Octombrie, Noiembrie

Asadar, mi-am dat seama ca a fost ultimul weekend din toamna asta.
Si totusi a fost o toamna frumoasa, plina de evenimente dragute care cel putin pe mine m-au facut sa zambesc. Chiar sa fiu fericita. Da, toamna asta am fost fericita.
Inceputul lui Septembrie a fost... ciudat. Destul de multe intamplari intr-un timp scurt. Si totusi, mi-am schimbat atat de tare perceptiile fata de anumite lucruri. Au trecut doar 3 luni. Cruciale, ar spune unii. Am invatat, usor usor ca daca stai si iti plangi de mila lucrurile nu vor fi mai bune. Am invatat ca viata te ia prin surprindere atat de tare, incat deseori devii confuz si te intrebi daca nu cumva e ceva in neregula cu tine. Poate ca cele mai frumoase zile din toamna asta au fost cele in care am fost in Anglia. Mi-amintesc perfect dimineata in care m-am trezit si ne-a dus mama pe mine si pe Catalin la aeroport si eram amandoi entuziasmati si zambeam (foarte tamp, de altfel). Cat despre zilele din Anglia... au fost minunate. E prea greu de exprimat in cuvinte. Poate ca majoritatea stiu cum este. E vorba despre momentul in care inchizi ochii si esti constient de cat de fericit esti.
Am avut ocazia sa intalnesc tot felul de oameni interesanti, francezi care sug microfoanele, oameni care tin capul sus indiferent de ceea ce li se intampla, oameni fericiti. Am avut ocazia sa petrec destul timp cu unii prieteni de care mi-era dor.
Cat despre iarna ce urmeaza... va vreau pe voi langa mine! Poate si putina zapada..

Azi, maine

Ma gandeam sa incep sa scriu ceva destul de trist, dar mi-am dat seama, pe drum, ca mi-e pofta de tort. Asa ca am schimbat placa. Poate ca ar fi o idee ca toate lucrurile negative pe care le simt.. sa fie transformate in cuvinte frumoase.
A fost o dimineata ciudata. Am deschis ochii, intr-un final, la o ora cam tarzie. M-am uitat in dreapta mea, sperand sa fii acolo. M-am ridicat din pat, m-am dus repede la geam, fiind aproape sigura ca ninge.
Si am ajuns, pana la sfarsitul zilei, sa fiu convinsa ca atat pe tine, cat si pe fulgii de zapada.. o sa va am. Nu azi, dar poate maine.