Sunday, November 29, 2009
Septembrie, Octombrie, Noiembrie
Asadar, mi-am dat seama ca a fost ultimul weekend din toamna asta.
Si totusi a fost o toamna frumoasa, plina de evenimente dragute care cel putin pe mine m-au facut sa zambesc. Chiar sa fiu fericita. Da, toamna asta am fost fericita.
Inceputul lui Septembrie a fost... ciudat. Destul de multe intamplari intr-un timp scurt. Si totusi, mi-am schimbat atat de tare perceptiile fata de anumite lucruri. Au trecut doar 3 luni. Cruciale, ar spune unii. Am invatat, usor usor ca daca stai si iti plangi de mila lucrurile nu vor fi mai bune. Am invatat ca viata te ia prin surprindere atat de tare, incat deseori devii confuz si te intrebi daca nu cumva e ceva in neregula cu tine. Poate ca cele mai frumoase zile din toamna asta au fost cele in care am fost in Anglia. Mi-amintesc perfect dimineata in care m-am trezit si ne-a dus mama pe mine si pe Catalin la aeroport si eram amandoi entuziasmati si zambeam (foarte tamp, de altfel). Cat despre zilele din Anglia... au fost minunate. E prea greu de exprimat in cuvinte. Poate ca majoritatea stiu cum este. E vorba despre momentul in care inchizi ochii si esti constient de cat de fericit esti.
Am avut ocazia sa intalnesc tot felul de oameni interesanti, francezi care sug microfoanele, oameni care tin capul sus indiferent de ceea ce li se intampla, oameni fericiti. Am avut ocazia sa petrec destul timp cu unii prieteni de care mi-era dor.
Cat despre iarna ce urmeaza... va vreau pe voi langa mine! Poate si putina zapada..
Azi, maine
Ma gandeam sa incep sa scriu ceva destul de trist, dar mi-am dat seama, pe drum, ca mi-e pofta de tort. Asa ca am schimbat placa. Poate ca ar fi o idee ca toate lucrurile negative pe care le simt.. sa fie transformate in cuvinte frumoase.
A fost o dimineata ciudata. Am deschis ochii, intr-un final, la o ora cam tarzie. M-am uitat in dreapta mea, sperand sa fii acolo. M-am ridicat din pat, m-am dus repede la geam, fiind aproape sigura ca ninge.
Si am ajuns, pana la sfarsitul zilei, sa fiu convinsa ca atat pe tine, cat si pe fulgii de zapada.. o sa va am. Nu azi, dar poate maine.
Tuesday, November 24, 2009
Friday, November 13, 2009
Fericirea...
E ca intr-o zi torida de vara cand ti se face sete, iar un pahar cu apa rece e tot ceea ce ar putea sa te ajute in acel moment.
E ca o amintire care te face sa zambesti.
E ca o zi pe plaja... cand suntem numai noi doi. Eu inot, tu stai si citesti.
E ca o zi friguroasa de noiembrie cand bem cafea.
E ca o zi in care imi flutura vantul prin par, iar tu ma privesti si-mi zambesti.
E ca o seara in care ne uitam pe geam si fumam.
E ca o dimineata in care ne luam rucsacul in spate si plecam.
E ca o amintire care te face sa zambesti.
E ca o zi pe plaja... cand suntem numai noi doi. Eu inot, tu stai si citesti.
E ca o zi friguroasa de noiembrie cand bem cafea.
E ca o zi in care imi flutura vantul prin par, iar tu ma privesti si-mi zambesti.
E ca o seara in care ne uitam pe geam si fumam.
E ca o dimineata in care ne luam rucsacul in spate si plecam.
Subscribe to:
Posts (Atom)