Sunrise, sunrise...

Ei bine...
A venit si vacanta. Multe lucruri bune s-au tot intamplat in ultima vreme. Anul 2009 s-a terminat spectaculos alaturi de prieteni, alaturi de tine, intr-o atmosfera frumoasa in care aburii de alcool pluteau fara nicio problema. Am fost invaluita, da. Apoi...2010! Facem ochi de dimineata, 1 Ianuarie 2010, ne intindem, cobor si mi-as dori sa fumez o tigara si sa beau o cafea. Cica m-am lasat de fumat. Sau nu. Si serile de poker, discutii interesante sau nu, desene animate rasiste... toate aceste seri continua. Se apropie sfarsitul vacantei. A inceput un an nou, zgribulita si confuza ma intorc pe 4 Ianuarie la scoala, nestiind exact ce caut. Ma dezmeticesc dupa aproximativ o saptamana, reintru in rutina si sunt cu gandul la vacanta, evident. Vacanta care incepe pe 29 Ianuarie. Cale lunga pana acolo. Note, sculat la 6 AM, ger de -20 grade...
Si iata-ma. E 29 Ianuarie. Si e vacanta. Acum imi doresc sa fiu in Anglia, sa cutreier cu tine peste tot, apoi sa inchidem ochii si sa fie vara lui 2010 si sa ne trezim in Barcelona, sa deschidem ochii bine si sa savuram... Sa savuram...

Cartea Mironei - Cella Serghi

"Mirona, nu ti-am spus nimic din cate as fi vrut. Suntem, hotarat, mai prejos decat hazardul si nu destul de tari pentru a fi demni. As vrea sa nu-ti amintesti decat ceea ce e providential in asemenea intalnire, deasupra vietii zilnice si obiceiurilor. As vrea sa-ti fi dat ceva, asa cum tu mi-ai dat mie. Ceva ce nu are nume, desigur, ceva asemanator unei confesiuni, dar mai tare si mai adanca in sine; certitudinea ca suntem in stare sa iubim si sa fim iubiti, asa dintr-odata, ca exista intre tine si alte fiinte omenesti o masura comuna, un punct de intalnire, un punct slab unde te poti atinge - foarte slab si totusi datator de mari forte. Nu stiu de ce ai acceptat sa cobori la Venetia cu mine, nici de ce ai fugit din bratele mele, de ce n-ai vrut sa fii a mea. Dar stiu ca, mai presus de frumusetea si inteligenta ta, ai o rara sensibilitate si nu esti naiva si suferi din pricina lucrurilor si ascunzi totul mai bine decat un barbat. Pastrez toate astea in adancul meu, ca si gandurile tale si tot ce am simtit din ceea ce esti tu... Ştefan."