Si pamantul ti-e mai curat.
Sa respiri ai fi vrut...
Cu lacrima mea creste o floare,
Gradina in care te odihnesti,
Asculti sunetul picaturilor de ploaie...
Si nu mai plangi...
Azi doar iti amintesti.
Zambeste nostalgia prin ochii curati...
...ea nu te uita...
Sa te joci ai fi vrut!
Sa imi stai la capatai si sa canti...
Sa zambesti cand m-as fi prins de tine...
Sa fii bunicul cel dintai.
Sa iesim pe veranda,
Sa discutam despre plamani,
Sa uitam de boli si suferinta
Si apoi sa tremuri, "mai ramai..."
