Treaba sta cam asa:
Am venit, mi'a placut, am zis ca raman. Hai ca ma intorc. A...nu pot sa ma intorc acolo. Aici e locul meu. Asta stiti deja.
Si am ramas.
Si se face anul. Accentul meu capata nuante sudiste. Dar e placut, Europa inca trage de el cu dintii. Nu ne uitam radacinile, nu nu.
Daca m'as intoarce? Fck no!
Sunt recunoscatoare pentru toate deciziile bune pe care le'am luat in ultimul an.
Da, am renuntat la facultate. O facultate la care ma duceam si 5 ore din 6 puteam sa dorm linistita ca oricum nu pierdeam nimic.
M'am indragostit de cateva ori, de fiecare data fiond convinsa ca acum e acum. Diferite natii, diferite obiceiuri di tabieturi. Frustrari? Same old, same old.
Am invatat niste cuvinte noi, am facut crize de nervi la munca, mi'am dat demisia in mod dramatic, apoi am luat'o de la capat in alte parti, am lucrat cu americani, greci, turci, ucrainieni si tot felul.
Am intalnit oameni interesanti, dar si tampiti frustrati care mi'ai stricat ziua.
Am plans. Si de fericire si de tristete.
M'am mutat in Chicago si l'am iubit pentru....
3 saptamani. Apoi m'am urcat in trenul in care mi'am promis ca nu ma mai urc si m'am intors intr'o noapte tarzie in Virginia, la caldurica.
Am inotat in Atlantic...curand si in Pacific.
Am mancat burgeri in pauza aia de 30 min pe care o cronometram cu inima in gat.
Stabilitate? Ce e aia? Acum iar sunt pe picior de plecare. De data asta vreau la plaja.
Trebuie sa recunosc I'm having the time of my life si n'as schimba asta.
Va pup de la 6 ore minus
