o ceata densa si "a walk to remember". reteta perfecta pt vineri seara. nu inteleg o multime de lucruri, dar nici nu incerc sa fac asta. mi-e bine asa.. in sfarsit s-ar zice ca sunt multumita. poate nu e cuvantul bun, dar intr-un fel imi defineste starea. niciodata nu mi-a placut sa am un blog, pt ca aveam o inhibitie cand scriam... de fiecare data imi masuram cuvintele... stau cu geamul deschis, imi ingheata picioarele... si totusi mi-e bine.
No comments:
Post a Comment