ah?

Si ajungi sa crezi in tine. In el. In voi. In sentimentele tale. In ale lui. Crezi, in sfarsit, dupa ce ai suferit dupa un pierde vara o vara, o toamna, o iarna. Si te uitai cum trec zilele, cum te distrugi, cum iti macini viata, cum sperantele se duc, iar usor, in mintea ta mai exista doar el. Si fragmente vagi din ceilalti. Acum, brusc, esti fericita. Crezi in ceva. Crezi in el mai mult decat ai sperat vreodata. Si simti cum din toate partile sentimente te invaluie. Si e minunat! Si ajungi sa tii la el ca la ochii din cap si sa il pretuiesti asa cum nu ai pretuit pe cineva vreodata. Si vrei sa il faci fericit. Pentru ca el o face. Te pupa, te ia in brate, iti demonstreaza. Nu e vorba de cuvinte, ci de fapte. Si e perfect.