Sa ne jucam

...publicul aplauda zgomotos si simte cum i se prelinge o lacrima de fericire. "Toti sunteti in picioare pentru mine? Imi creste sufletul cand va vad... Impreuna cu voi sunt puternica! Voi ma definiti mai bine decat orice mana care mi-a adulmecat coapsele, sufletul si sanii. Ma simt in fiecare dintre voi toti, bucatelele-mi sunt arta, iar voi o gustati de fiecare data cand va umeziti buzele sau inchideti ochii. Maretia-mi v-apartine!"

...aplauzele continua frenetic, iar in dreapta scenei, pe randul 7, un tanar se uita pierdut cu gura deschisa, cu ochii sticlosi si picioarele tremurande. "Asta este frumusetea adevarata. Glasul si miscarea acestei fiinte firave parca nascuta din zei. O vreau in casa din poienita, intinsa pe blana de urs, intr-un maiou cuminte...si apoi....apoi sa-i bata vantul prin par in timp ce ne plimbam pe plaja. Sa planga pentru mine! Sa planga cand ma duc la razboi! Sa ma astepte mereu la fel de zambitoare si frumoasa ca in seara asta. Sa ne jucam cu viata si s-o sfidam! Da! Sa conduc cu 200 km/h si ea sa urle de fericire si spaima. Sa ma sugrume cand ma saruta si eu sa ma-nclestez in bratele ei. Sa ma vrea cu atata ardoare numai pe mine, sa ma soarba din priviri asa cu o gust eu in seara asta..."

...continua sa se uite pierduta spre public, gustand din iubirea pe care toti acesti oameni o aveau de oferit. Se imagineaza stand la o masa mica, rotunda cu fiecare spectator fascinat de arta. "Ce ati mai facut? Ce va mai face mama?". Cum de era atat de apropiata de fiecare suflet din aceasta sala? Si cum de o simtea tocmai acum, cand piesa se incheiase, iar plecaciunile atarnau sincere si jucause pretutindeni. "Oare asta o fi adevarata piesa? Eu uitandu-ma la voi, eu...in culmea fericirii....eu, impietrita?? Probabil va intrebati <>"

...deodata se asterne singuratatea si pleoapele se ating pentru o clipa, lasand in urma doi ochi mari, caprui, inlacrimati. "Care e secretul?"...

"Va iubesc dragii mei, sunteti minunati, dar eu.....eu...", tacere in ganduri, tacere in sala, totul se micsoareaza si devine neinsemnat. Culori de iubire izbucnesc din fiecare coltisor intunecat, sufletele se agita si iau parte la grandiosul spectacol. "eu.....eu trebuie sa plec. Dati-mi visele voastre si imi voi cladi minutele cu ele. Lasati-ma sa ma reintregesc macar pentru a avea curajul sa plec de pe scena. Apoi luati-ma inapoi. Dedicata sunt si dedicata voi ramane. Teatrul, teatrul este dragostea mea, iar voi, voi sunteti actorii care ma intregesc. Suntem artisti cu totii si asa vom ramane, chiar si atunci cand valurile ne vor lovi de stanci, cand soarele ne va arde obrajii, iar crengile ne vor zgaria inimile. I give myself to you..."

O fusta prea lunga si calcata in picioare descopera niste glezne de printesa. Sandalele isi iau zborul si aleg scena, nu viata, in timp ce picioarele galopeaza spre iesire, iar dara de parfum, matase si praf o inglobeaza ca intr-un tablou. De acum incolo doar ea isi va cauta ramele. Respiratia i se inteteste, buzele descopera un zambet perfect de fericit si liber. Era libera! In sfarsit!! "Minunat colt de realitate, acum nu imi ramane decat sa te brodez, sa imi iau inima in piept si sa te fac frumos". In parcare - masina baiatului din sala o astepta. Aproape zburand, se urca buimaca si fericita la volan, isi trase sufletul pentru ultima oara, gandind: "Deci visele voastre chiar ma hranesc, imi cladesc cu ajutorul vostru noul inceput. Suntem legati pentru totdeauna! Arta ne-a atins sufletele fierbinti, arta a facut totul posibil. Succes, dragii mei prieteni si invatacei! Sunt onorata sa ma pierd in voi!"

L