Cum am devenit egoist.

Mergeam pe strada si mi-am dat seama ca nu am nevoie de o imbratisare, ci de mine. Apoi am pus degetul pe cana de cafea incinsa si am vazut ca un cub de gheata face mai mult decat niste degete straine care imi imbraca mana in bandaj.

Spre dimineata ma intindeam in pat si nu am dat de niciun obstacol.


Imi da mesaje si nici nu le citesc.


Cum am devenit egoist?
Cu timpul.



Si chiar daca incerc sa imi amintesc cum simteam...si tot nu functioneaza.

Tine-te departe, Ano, de oamenii care iau prea mult din tine.

Incepem

Sa iti spun o poveste.


Acum 5 luni si o zi m-am urcat in avion si am decis sa imi petrec vara in State. Singura, dar impreuna cu alti studenti. Urma sa lucrez (nu prea stiam eu ce inseamna asta), sa invat sa ma descurc de una singura departe de familie. Si cel mai important...sa traiesc visul american, beer pong, petreceri si nopti nedormite.


Ok. M-am inscris concepand totul ca un joc. Nimic real parca. Voiam si eu sa vad cum e in America. Ei bine...



Alta lume. Am ajuns sa renunt la tot ce aceam pentru a incerca aici de acum inainte. Din prima zi cand am ajuns aici am zis "eu raman". A fost atat de greu sa iau decizia finala, parca tot timpul exista ceva care ma intorcea in Romania. Pana cand am acceptat ideea ca lungile conversatii pe skype sunt ca o alinare. Iar familia...am o familie de nota zece. M-au sustinut in toate momentele grele, ba cand sunam plangand ca nu mai pot munci 15 ore zilnic, ba cand eram cu zambetul pana la urechi.


Si a venit septembrie...si am decis. Am stiut tot timpul ca Romania nu mai este pentru mine. Am simtit ca nu ma mai pot intoarce sub nicio forma.


Uneori ma trezesc dimineata atat de fericita si implinita...cunosc oameni noi si interesanti care imi fac zilele mai frumoase. Alteori ca si grumpy cat...but I guess this is life.


As vrea sa pot exprima in cuvinte cat de mult m-a schimbat experienta asta. Sunt la aproximativ 8000 mile distanta de locul in care se afla toate persoanele pe care le iubesc si le apreciez atat de tare si totusi ii simt pe toti atat de aproape.

Asa e, n-ai nevoie de foarte multe ca sa fi fericit.

Ce ne facem cand toate convingerile ne sunt date peste cap si brusc ne trezimintr-un loc strain care e mai mult 'acasa' decat multe altele?

Ne luam inima in dinti, incepem sa ne platim singuri facturile, ne e frica, dar e ceea ce ne dorim. Asa ca...ramanem. Si luptam pentru ceea ce ne dorim.



Buna, numele meu este Ana si sunt gata sa lupt pentru ceea ce ma face fericita.

Goodbye Romania, hello America. Glad to call you my new home.

ce-am vazut. sau ce am simtit cand am inchis ochii. pupile dilatate si culori patrunzatoare. pleoapele cazute nu-s o piedica. nu astazi, cel putin. am visat... si visam. zambim si ne atingem buricele degetelor. printre melodii si podele inghetate.




muzica si un oras luminat. vise. zambete. frumusete si intuneric. minti goale. griji uitate. rosul semaforului. si pietonul grabit. el asteapta, ea calca suav. animale printate pe sosele. albastru de metil si limbi colorate. mirosuri argintii si uimire. taximetristi cu rasuflarea taiata. imaginea coca-cola si ursii polari. mana-i sustine barbia. pleoapele-i aluneca. buzele-i ating tampla. unghiile-s universul. tigara care arde un fir de par. pizza. apa care-i aluneca usor prin corp. te-ai suparat? ar manca o portocala. luna portocalie. lunile bune. vremurile frumoase. culorile sunt mai vii ca mine! luati si voi, completati-va bataile inimii.

old habits die hard

am citit mai devreme un articol pe sub25.ro


si acum vine partea mea de destainuiri profunde - despre ce am invatat. deprinderi. bune sau rele.



combinatia de bacon&eggs si fasole, nu mai mananc la masa - pun fata de masa direct in pat, cascaval cu piper, cana mare de cafea dimineata, nu-mi mai place cu trenul spre mare,imi place omleta cu branza, fumez in pat, dau drumul la apa cand merg la baie, fac glume proaste pe seama oamenilor - adica atac gratuit, urasc sistemul - da, de la tine am invatat sa o fac asa bine, sexul, pizza si filme, gatit la 3 dimineata, muzica electronica, Gabriel Garcia Marquez, mereu am grija sa fie inchis aragazul, astept mereu sa fie cineva in baie cu mine cand fac dus - eventual cu o tigara si un pahar de cola, umblatul in varful picioarelor daca e inca intuneric - deprinderi din diminetile clasei a12a, calcatul excesiv al hainelor, mucegaiul in pahare, prosoapele se spala separat de celalalte haine, intinsul hainelor la jumatate pliate, concluziile de dinainte de culcare - acum ma tin treaza vreo 3-4 ore, giorba de pui a la grec, burgerii din hard rock, la nudisti si da, vama. vama veche.

noi te iubim.


a trecut un an si ne e dor de tine...

regasire

regasire prin miros de luna plina si copaci inmuguriti. ne place iar muzica, ne place sa ne plimbam odata cu razele de soare, ne place sa visam, sa citim, sa bem cafeaua dimineata, sa speram, sa ne facem planuri.

unde am fost in toate secundele ce au trecut paralel cu mine? ne-am intersectat acum si s-a lasat cu scantei. tunete si fulgere, stropi de ploaie cazuti pe umeri goi, dar zvelti. ne-am pierdut omniprezenta si ne-am inchis in noi. apoi am deschis ochii ca sa plangem. sa picam din ce in ce mai adanc, sa atingem nisipul si sa ne ridicam.


scaun - masa - scaun
uita-te la mine si fumeaza-ti tigara, oricine ai fi. ma faci sa zambesc in timp ce imi rulezi si mie una. gust berea cu atata pofta si sunt fericita. soarele de ianuarie imi incalzeste obrazul stang, florile de pe balustrada imi gadila cotul. tu imi zambesti. tacerea asta e cea mai frumoasa. la fel si privelistea. siesta. doar niste trecatori pierduti, din cand in cand. nu stim unde suntem si nu avem ceas. "breakfast?"