E totul alb, infinit. Ma uit la ea si brusc lacrimile mi se usuca. Mi-e greu, e foarte greu. Insir aici, penteu ca nu stiu in ce parte as putea sa ma indrept. In seara asta Bianca a venit cu oferta Ft. Lauderdale. Ianuarie, sau cat mai repede posibil. Mi-e frica de nou, mi-e frica de ce va fi. There, I said it. Beau un pahar de vin in timp ce ma ingrozeste ideea ca o sa il pierd, cu toate ca stiu ca nu ne indreptam intr-o directie anume. Sunt in America si ar trebui sa fiu viteaza, sa fiu gata de aventura. Viata mea e asa de un an jumate. Am pierdut zona de confort din Romania, iar acum, cand am gasit alta, o las si pe asta. Voit si stiind de la inceput ce urmeaza: nou. Totul nou, totul de la capat. Taiem firul si folosim alta culoare. Cine stie ce va fi? Mi-e groaza.

Ma doare sa il las in urma, chiar daca mi-am promis ca nu voi mai permite unui barbat sa ma tina in loc, ca nu voi mai fi asa dedicata precum obisnuiam.

Cu timpul invatam. Invatam ca suntem destul de puternici sa trecem peste multe obstacole, invatam ca dragostea nu e una, ci poate 100. De la atacuri de panica ajungem la respiratie adanca si regulata.

Acum cateva seri voiam sa inchid ochii si sa ma rog. Sa ma bazez pentru cateva minute macar pe altcineva. Sa simt ca altcineva imi face treaba. Ca eu pot sa nu ma mai zbat. Si apoi am constientizat ca nu am cui. Nu cred decat in mine, iar asta e obositor. Ma extenueaza toata alergatura, incertitudinea si oamenii din jurul meu.

Vreau sa o vad pe mama, vreau sa imi rezolve ea problemele si sa intonda pe tava sfaturile. Sa faca totul mai usor de suportat.




In seara asta mi'am permis 15 minute de slabiciune. S'au terminat si o iau de la capat. I guess I'm moving to Florida in a month.