E totul alb, infinit. Ma uit la ea si brusc lacrimile mi se usuca. Mi-e greu, e foarte greu. Insir aici, penteu ca nu stiu in ce parte as putea sa ma indrept. In seara asta Bianca a venit cu oferta Ft. Lauderdale. Ianuarie, sau cat mai repede posibil. Mi-e frica de nou, mi-e frica de ce va fi. There, I said it. Beau un pahar de vin in timp ce ma ingrozeste ideea ca o sa il pierd, cu toate ca stiu ca nu ne indreptam intr-o directie anume. Sunt in America si ar trebui sa fiu viteaza, sa fiu gata de aventura. Viata mea e asa de un an jumate. Am pierdut zona de confort din Romania, iar acum, cand am gasit alta, o las si pe asta. Voit si stiind de la inceput ce urmeaza: nou. Totul nou, totul de la capat. Taiem firul si folosim alta culoare. Cine stie ce va fi? Mi-e groaza.

Ma doare sa il las in urma, chiar daca mi-am promis ca nu voi mai permite unui barbat sa ma tina in loc, ca nu voi mai fi asa dedicata precum obisnuiam.

Cu timpul invatam. Invatam ca suntem destul de puternici sa trecem peste multe obstacole, invatam ca dragostea nu e una, ci poate 100. De la atacuri de panica ajungem la respiratie adanca si regulata.

Acum cateva seri voiam sa inchid ochii si sa ma rog. Sa ma bazez pentru cateva minute macar pe altcineva. Sa simt ca altcineva imi face treaba. Ca eu pot sa nu ma mai zbat. Si apoi am constientizat ca nu am cui. Nu cred decat in mine, iar asta e obositor. Ma extenueaza toata alergatura, incertitudinea si oamenii din jurul meu.

Vreau sa o vad pe mama, vreau sa imi rezolve ea problemele si sa intonda pe tava sfaturile. Sa faca totul mai usor de suportat.




In seara asta mi'am permis 15 minute de slabiciune. S'au terminat si o iau de la capat. I guess I'm moving to Florida in a month.

am mai desenat putin si pe sufletul tau
in timp ce te priveam pictandu-mi rasul;

povesti frumoase, limitate
dorinta de mai mult si mai mult

te-am privit plecand
si-ti spuneam ca e bine, a fost...
frumos.


mi-ar fi placut sa mai stai putin

numai azi ne despart doar autostrazi imense,
de maine oceanul cu pestii si amintirile lor.
oare cati s-au uitat la tine si au vrut sa te bea?
numai sa te mai scurteze, sa isi simta sufletul mai aproape?


ironic.


si ceasul arata altfel acolo,
la fel cum degetele mele nu mai cuprind harta
si nodul din gat se mareste.


in fata valurilor te-am cunoscut,
in fata lor am devenit mici.


despre NC, sept 2014

Ana in America

Treaba sta cam asa:

Am venit, mi'a placut, am zis ca raman. Hai ca ma intorc. A...nu pot sa ma intorc acolo. Aici e locul meu. Asta stiti deja.


Si am ramas.


Si se face anul. Accentul meu capata nuante sudiste. Dar e placut, Europa inca trage de el cu dintii. Nu ne uitam radacinile, nu nu.


Daca m'as intoarce? Fck no!


Sunt recunoscatoare pentru toate deciziile bune pe care le'am luat in ultimul an.

Da, am renuntat la facultate. O facultate la care ma duceam si 5 ore din 6 puteam sa dorm linistita ca oricum nu pierdeam nimic.


M'am indragostit de cateva ori, de fiecare data fiond convinsa ca acum e acum. Diferite natii, diferite obiceiuri di tabieturi. Frustrari? Same old, same old.


Am invatat niste cuvinte noi, am facut crize de nervi la munca, mi'am dat demisia in mod dramatic, apoi am luat'o de la capat in alte parti, am lucrat cu americani, greci, turci, ucrainieni si tot felul.


Am intalnit oameni interesanti, dar si tampiti frustrati care mi'ai stricat ziua.



Am plans. Si de fericire si de tristete.


M'am mutat in Chicago si l'am iubit pentru....




3 saptamani. Apoi m'am urcat in trenul in care mi'am promis ca nu ma mai urc si m'am intors intr'o noapte tarzie in Virginia, la caldurica.


Am inotat in Atlantic...curand si in Pacific.


Am mancat burgeri in pauza aia de 30 min pe care o cronometram cu inima in gat.


Stabilitate? Ce e aia? Acum iar sunt pe picior de plecare. De data asta vreau la plaja.



Trebuie sa recunosc I'm having the time of my life si n'as schimba asta.



Va pup de la 6 ore minus

remembering you, what happened to you?

time has come. my thoughts make no sense. neither me listening to stereophonics. take a look at me now, take a look at me now...take a look at me n...ever.


route 66 is waiting for me. so does that cadillac. and prince charming? whattttt? i thought he rides a horse, not 23891021. is he superman?

he is cute tho.



salute, my friends. life is so effin' interesting and full of colors. open your eyes.

Pana si stelele vor sa straluceasca mai puternic.
Parul de pe ceafa danseaza,
La fel si sangele in vene.
Te ascund si te arat.

Am uitat sa imi fie frica.

Lipit de mine. Si eu de bar.
Ma cutremur...
Sunt indragostita.

Ni se incheaga gusturile
Si ne pierdem in noi...
Te privesc si nu ma mai satur

Alerg spre tine si cand ma intorc...
esti tu.

De data asta nu mai sunt printese sau cavaleri sau cai.
Te am si ma ai. Noi doi.

Cum am devenit egoist.

Mergeam pe strada si mi-am dat seama ca nu am nevoie de o imbratisare, ci de mine. Apoi am pus degetul pe cana de cafea incinsa si am vazut ca un cub de gheata face mai mult decat niste degete straine care imi imbraca mana in bandaj.

Spre dimineata ma intindeam in pat si nu am dat de niciun obstacol.


Imi da mesaje si nici nu le citesc.


Cum am devenit egoist?
Cu timpul.



Si chiar daca incerc sa imi amintesc cum simteam...si tot nu functioneaza.

Tine-te departe, Ano, de oamenii care iau prea mult din tine.

Incepem

Sa iti spun o poveste.


Acum 5 luni si o zi m-am urcat in avion si am decis sa imi petrec vara in State. Singura, dar impreuna cu alti studenti. Urma sa lucrez (nu prea stiam eu ce inseamna asta), sa invat sa ma descurc de una singura departe de familie. Si cel mai important...sa traiesc visul american, beer pong, petreceri si nopti nedormite.


Ok. M-am inscris concepand totul ca un joc. Nimic real parca. Voiam si eu sa vad cum e in America. Ei bine...



Alta lume. Am ajuns sa renunt la tot ce aceam pentru a incerca aici de acum inainte. Din prima zi cand am ajuns aici am zis "eu raman". A fost atat de greu sa iau decizia finala, parca tot timpul exista ceva care ma intorcea in Romania. Pana cand am acceptat ideea ca lungile conversatii pe skype sunt ca o alinare. Iar familia...am o familie de nota zece. M-au sustinut in toate momentele grele, ba cand sunam plangand ca nu mai pot munci 15 ore zilnic, ba cand eram cu zambetul pana la urechi.


Si a venit septembrie...si am decis. Am stiut tot timpul ca Romania nu mai este pentru mine. Am simtit ca nu ma mai pot intoarce sub nicio forma.


Uneori ma trezesc dimineata atat de fericita si implinita...cunosc oameni noi si interesanti care imi fac zilele mai frumoase. Alteori ca si grumpy cat...but I guess this is life.


As vrea sa pot exprima in cuvinte cat de mult m-a schimbat experienta asta. Sunt la aproximativ 8000 mile distanta de locul in care se afla toate persoanele pe care le iubesc si le apreciez atat de tare si totusi ii simt pe toti atat de aproape.

Asa e, n-ai nevoie de foarte multe ca sa fi fericit.

Ce ne facem cand toate convingerile ne sunt date peste cap si brusc ne trezimintr-un loc strain care e mai mult 'acasa' decat multe altele?

Ne luam inima in dinti, incepem sa ne platim singuri facturile, ne e frica, dar e ceea ce ne dorim. Asa ca...ramanem. Si luptam pentru ceea ce ne dorim.



Buna, numele meu este Ana si sunt gata sa lupt pentru ceea ce ma face fericita.

Goodbye Romania, hello America. Glad to call you my new home.

ce-am vazut. sau ce am simtit cand am inchis ochii. pupile dilatate si culori patrunzatoare. pleoapele cazute nu-s o piedica. nu astazi, cel putin. am visat... si visam. zambim si ne atingem buricele degetelor. printre melodii si podele inghetate.




muzica si un oras luminat. vise. zambete. frumusete si intuneric. minti goale. griji uitate. rosul semaforului. si pietonul grabit. el asteapta, ea calca suav. animale printate pe sosele. albastru de metil si limbi colorate. mirosuri argintii si uimire. taximetristi cu rasuflarea taiata. imaginea coca-cola si ursii polari. mana-i sustine barbia. pleoapele-i aluneca. buzele-i ating tampla. unghiile-s universul. tigara care arde un fir de par. pizza. apa care-i aluneca usor prin corp. te-ai suparat? ar manca o portocala. luna portocalie. lunile bune. vremurile frumoase. culorile sunt mai vii ca mine! luati si voi, completati-va bataile inimii.

old habits die hard

am citit mai devreme un articol pe sub25.ro


si acum vine partea mea de destainuiri profunde - despre ce am invatat. deprinderi. bune sau rele.



combinatia de bacon&eggs si fasole, nu mai mananc la masa - pun fata de masa direct in pat, cascaval cu piper, cana mare de cafea dimineata, nu-mi mai place cu trenul spre mare,imi place omleta cu branza, fumez in pat, dau drumul la apa cand merg la baie, fac glume proaste pe seama oamenilor - adica atac gratuit, urasc sistemul - da, de la tine am invatat sa o fac asa bine, sexul, pizza si filme, gatit la 3 dimineata, muzica electronica, Gabriel Garcia Marquez, mereu am grija sa fie inchis aragazul, astept mereu sa fie cineva in baie cu mine cand fac dus - eventual cu o tigara si un pahar de cola, umblatul in varful picioarelor daca e inca intuneric - deprinderi din diminetile clasei a12a, calcatul excesiv al hainelor, mucegaiul in pahare, prosoapele se spala separat de celalalte haine, intinsul hainelor la jumatate pliate, concluziile de dinainte de culcare - acum ma tin treaza vreo 3-4 ore, giorba de pui a la grec, burgerii din hard rock, la nudisti si da, vama. vama veche.

noi te iubim.


a trecut un an si ne e dor de tine...

regasire

regasire prin miros de luna plina si copaci inmuguriti. ne place iar muzica, ne place sa ne plimbam odata cu razele de soare, ne place sa visam, sa citim, sa bem cafeaua dimineata, sa speram, sa ne facem planuri.

unde am fost in toate secundele ce au trecut paralel cu mine? ne-am intersectat acum si s-a lasat cu scantei. tunete si fulgere, stropi de ploaie cazuti pe umeri goi, dar zvelti. ne-am pierdut omniprezenta si ne-am inchis in noi. apoi am deschis ochii ca sa plangem. sa picam din ce in ce mai adanc, sa atingem nisipul si sa ne ridicam.


scaun - masa - scaun
uita-te la mine si fumeaza-ti tigara, oricine ai fi. ma faci sa zambesc in timp ce imi rulezi si mie una. gust berea cu atata pofta si sunt fericita. soarele de ianuarie imi incalzeste obrazul stang, florile de pe balustrada imi gadila cotul. tu imi zambesti. tacerea asta e cea mai frumoasa. la fel si privelistea. siesta. doar niste trecatori pierduti, din cand in cand. nu stim unde suntem si nu avem ceas. "breakfast?"

Cum mi-am petrecut noaptea

Atat de fericita am fost cu ceaiul meu de iasomie, trantita in zapada, cu blugii uzi, degetele inghetate si muzica mangaindu-mi timpanele.

Bucurestiul e trist si ploios. Voci in departare. Voci in jurul meu. Ma cutremura singuratatea lor. Si a mea. Se apropie iarna si eu mi-am pierdut abilitatea de a ma incalzi.

Se raceste pamantul odata cu mine. Oare care dintre noi va ingheta primul?

Suntem singuri. Da.

De departe se preling picaturi de jazz printre firele de par ce-i acopera urechea. muzica gadila si muzica vindeca. fumul de la ultimul concert inca ii improspateaza amintirile si emotiile se modifica constant... atinge apogeul si incepe sa planga isteric. nu e prima data. ultima perioada a starnit cele mai puternice dureri. a cazut. si numai parchetul rece o mai tinea pe loc. aseara spunea ca a simtit nevoia sa se urce pe pervaz si sa pluteasca in gol.


i se frange inima de fiecare data cand expira. nu vrea sa mai piarda nimic din acele amintiri.

m-am pierdut

ecoul pleoapelor deschise e cel mai asurzitor....
in lumina diminetii...
draga eu, iar am ramas singuri...

hai sa bem rom si sa umplem golurile,
sa mancam fistic in miez de noapte...
impreuna.

sa ne jucam de-a v-ati ascunselea
si sa castige dopamina.

am lumina universuri cu toate culorile noastre
eu desenez ierni geroase si singure...

iar tu... ai grija de mine.
imi atarni fularul in jurul gatului,
ma tii de mana,
ne lasam de fumat impreuna...

am cuceri si am trai in palate
tie iti plac strugurii, mie prunele;
dar nu.

as..

Ti-as da tot ce am mai bun,
As roi ca o albina in pantecul florii,
As tipa mai adanc decat un val
....ca sa te mai simt o vesnicie.

As arunca toata ura spre cer,
As inspira fumul ca sa umplu golul,
As amuti afara, in ger
...toate astea, pentru tine.

Ti-as desena...

...o melodie. cu oja mea preferata. da.

iubesc ca niciodata. iubesc si in timpul furtunii. sa alerg printr-un sotron infinit. si tot nu te-as uita. as aduna fiecare coltisor din lumea asta si le-as pastra doar pentru noi. dar nu stiu cum...

cu bleo si alb as colora totul. numai ca sa fiu sigura ca esti peste tot. n-as rata nicio panza de paianjen, niciun palat darapanat, niciun avion...

m-as arunca in apele tulburi si sarate si te-as lua cu mine, as fugi de tine si te-as lua cu mine.

intothewild

Si mai vedem :)