Cum mi-am petrecut noaptea

Atat de fericita am fost cu ceaiul meu de iasomie, trantita in zapada, cu blugii uzi, degetele inghetate si muzica mangaindu-mi timpanele.

Bucurestiul e trist si ploios. Voci in departare. Voci in jurul meu. Ma cutremura singuratatea lor. Si a mea. Se apropie iarna si eu mi-am pierdut abilitatea de a ma incalzi.

Se raceste pamantul odata cu mine. Oare care dintre noi va ingheta primul?

Suntem singuri. Da.

De departe se preling picaturi de jazz printre firele de par ce-i acopera urechea. muzica gadila si muzica vindeca. fumul de la ultimul concert inca ii improspateaza amintirile si emotiile se modifica constant... atinge apogeul si incepe sa planga isteric. nu e prima data. ultima perioada a starnit cele mai puternice dureri. a cazut. si numai parchetul rece o mai tinea pe loc. aseara spunea ca a simtit nevoia sa se urce pe pervaz si sa pluteasca in gol.


i se frange inima de fiecare data cand expira. nu vrea sa mai piarda nimic din acele amintiri.

m-am pierdut

ecoul pleoapelor deschise e cel mai asurzitor....
in lumina diminetii...
draga eu, iar am ramas singuri...

hai sa bem rom si sa umplem golurile,
sa mancam fistic in miez de noapte...
impreuna.

sa ne jucam de-a v-ati ascunselea
si sa castige dopamina.

am lumina universuri cu toate culorile noastre
eu desenez ierni geroase si singure...

iar tu... ai grija de mine.
imi atarni fularul in jurul gatului,
ma tii de mana,
ne lasam de fumat impreuna...

am cuceri si am trai in palate
tie iti plac strugurii, mie prunele;
dar nu.

as..

Ti-as da tot ce am mai bun,
As roi ca o albina in pantecul florii,
As tipa mai adanc decat un val
....ca sa te mai simt o vesnicie.

As arunca toata ura spre cer,
As inspira fumul ca sa umplu golul,
As amuti afara, in ger
...toate astea, pentru tine.

Ti-as desena...

...o melodie. cu oja mea preferata. da.

iubesc ca niciodata. iubesc si in timpul furtunii. sa alerg printr-un sotron infinit. si tot nu te-as uita. as aduna fiecare coltisor din lumea asta si le-as pastra doar pentru noi. dar nu stiu cum...

cu bleo si alb as colora totul. numai ca sa fiu sigura ca esti peste tot. n-as rata nicio panza de paianjen, niciun palat darapanat, niciun avion...

m-as arunca in apele tulburi si sarate si te-as lua cu mine, as fugi de tine si te-as lua cu mine.

intothewild

Si mai vedem :)

M-am pierdut pe o plaja, intre nisip si apa...

M-am pierdut odata cu briza si apusul...

M-am pierdut printre randurile neintelese, rezemata de-o umbrela...

M-am pierdut odata cu tine...

Adie lin si delicat pe-un obraz. De-ar vrea sa mangaie cu vorbe dulci si-o ureche..

De-ar vrea sa guste din puful de plopi si sa trezeasca sentimente...

Plange de plictiseala cand sunt atatea de descoperit. Misuna in jurul sau ideile.

Firul de par i se pierde printre degete, se prinde in unghii si ochii-i sticlesc deodata.

Albastrul e negru.

Negrul este mal.

Ti-a uitat culoarea buzelor, a ochilor si a umerilor.

Cu o pensula ti-a pictat sprancenele si te-a invatat despre albastru. Ieri.

Astazi ploua

Si pamantul ti-e mai curat.
Sa respiri ai fi vrut...


Cu lacrima mea creste o floare,
Gradina in care te odihnesti,
Asculti sunetul picaturilor de ploaie...
Si nu mai plangi...
Azi doar iti amintesti.


Zambeste nostalgia prin ochii curati...
...ea nu te uita...


Sa te joci ai fi vrut!
Sa imi stai la capatai si sa canti...
Sa zambesti cand m-as fi prins de tine...
Sa fii bunicul cel dintai.


Sa iesim pe veranda,
Sa discutam despre plamani,
Sa uitam de boli si suferinta
Si apoi sa tremuri, "mai ramai..."

Te prelingi pe mine si te doare fiecare particica pierduta in porii mei. Te ustura gandul ca pana jos te-am uitat deja. M-ai ales, racorindu-ma si cutrmurandu-ma cand ai intrat in contact cu pielea mea arsa de viata. Umarul osos te-a facut sa tremuri de frica faptului ca vei sfarsi aici. Intre clavicula si umar… ce moarte dureroasa. Tristetea mea te-a eliberat, oftatul meu te-a dus mai departe…mi-ai atins sanii si m-am simtit de parca ar fi prima oara, am incetat sa ma apar, erai peste tot si nu ma deranjai…
Pielea fina de pe solduri te-a mangaiat si poate pentru o clipa ai uitat ca mai ai atat de putin… ne-am iubit contopindu-ne. Sa te sorb as fi vrut…
Sa te pastrez pe buzele carnoase, sa tin gura inchisa si sa nu mai pleci niciodata.. as fi tacut numai pentru a te simti langa mine, mi-as fi muscat buzele mai des si mai cu pofta decat pana acum, numai ca sa te descompun putin cate putin si sa ne gustam reciproc….
As fi…

Sa ne jucam

...publicul aplauda zgomotos si simte cum i se prelinge o lacrima de fericire. "Toti sunteti in picioare pentru mine? Imi creste sufletul cand va vad... Impreuna cu voi sunt puternica! Voi ma definiti mai bine decat orice mana care mi-a adulmecat coapsele, sufletul si sanii. Ma simt in fiecare dintre voi toti, bucatelele-mi sunt arta, iar voi o gustati de fiecare data cand va umeziti buzele sau inchideti ochii. Maretia-mi v-apartine!"

...aplauzele continua frenetic, iar in dreapta scenei, pe randul 7, un tanar se uita pierdut cu gura deschisa, cu ochii sticlosi si picioarele tremurande. "Asta este frumusetea adevarata. Glasul si miscarea acestei fiinte firave parca nascuta din zei. O vreau in casa din poienita, intinsa pe blana de urs, intr-un maiou cuminte...si apoi....apoi sa-i bata vantul prin par in timp ce ne plimbam pe plaja. Sa planga pentru mine! Sa planga cand ma duc la razboi! Sa ma astepte mereu la fel de zambitoare si frumoasa ca in seara asta. Sa ne jucam cu viata si s-o sfidam! Da! Sa conduc cu 200 km/h si ea sa urle de fericire si spaima. Sa ma sugrume cand ma saruta si eu sa ma-nclestez in bratele ei. Sa ma vrea cu atata ardoare numai pe mine, sa ma soarba din priviri asa cu o gust eu in seara asta..."

...continua sa se uite pierduta spre public, gustand din iubirea pe care toti acesti oameni o aveau de oferit. Se imagineaza stand la o masa mica, rotunda cu fiecare spectator fascinat de arta. "Ce ati mai facut? Ce va mai face mama?". Cum de era atat de apropiata de fiecare suflet din aceasta sala? Si cum de o simtea tocmai acum, cand piesa se incheiase, iar plecaciunile atarnau sincere si jucause pretutindeni. "Oare asta o fi adevarata piesa? Eu uitandu-ma la voi, eu...in culmea fericirii....eu, impietrita?? Probabil va intrebati <>"

...deodata se asterne singuratatea si pleoapele se ating pentru o clipa, lasand in urma doi ochi mari, caprui, inlacrimati. "Care e secretul?"...

"Va iubesc dragii mei, sunteti minunati, dar eu.....eu...", tacere in ganduri, tacere in sala, totul se micsoareaza si devine neinsemnat. Culori de iubire izbucnesc din fiecare coltisor intunecat, sufletele se agita si iau parte la grandiosul spectacol. "eu.....eu trebuie sa plec. Dati-mi visele voastre si imi voi cladi minutele cu ele. Lasati-ma sa ma reintregesc macar pentru a avea curajul sa plec de pe scena. Apoi luati-ma inapoi. Dedicata sunt si dedicata voi ramane. Teatrul, teatrul este dragostea mea, iar voi, voi sunteti actorii care ma intregesc. Suntem artisti cu totii si asa vom ramane, chiar si atunci cand valurile ne vor lovi de stanci, cand soarele ne va arde obrajii, iar crengile ne vor zgaria inimile. I give myself to you..."

O fusta prea lunga si calcata in picioare descopera niste glezne de printesa. Sandalele isi iau zborul si aleg scena, nu viata, in timp ce picioarele galopeaza spre iesire, iar dara de parfum, matase si praf o inglobeaza ca intr-un tablou. De acum incolo doar ea isi va cauta ramele. Respiratia i se inteteste, buzele descopera un zambet perfect de fericit si liber. Era libera! In sfarsit!! "Minunat colt de realitate, acum nu imi ramane decat sa te brodez, sa imi iau inima in piept si sa te fac frumos". In parcare - masina baiatului din sala o astepta. Aproape zburand, se urca buimaca si fericita la volan, isi trase sufletul pentru ultima oara, gandind: "Deci visele voastre chiar ma hranesc, imi cladesc cu ajutorul vostru noul inceput. Suntem legati pentru totdeauna! Arta ne-a atins sufletele fierbinti, arta a facut totul posibil. Succes, dragii mei prieteni si invatacei! Sunt onorata sa ma pierd in voi!"

L

Acum esti ca o patura,
In sfarsit te poti intinde.
Pe tot Pamantul.
Ne tii de cald cand frigu-i mai mare si picaturile de ploaie ne dor.

Ne doare de la degete in sus
Si nu-i nimic mai rau, mai trist...
Te pierdem in fiecare secunda,
Dar te regasim in clipa urmatoare.

Singuri si impreuna noi suntem.
O sa intelegem si asta, intr-o zi.

2012

Iar despre 2011... a fost greu, foarte greu. Dar si frumos.

Acum vreo 4 ierni